Prea multa realitate strica

Sunt foarte entuziasmat si nu stiu de ce. Cu toate ca nu am motive sa fiu entuziasmat, ba chiar in urma evenimentelor din ultimele 2-3 zile ar trebui sa fiu macar putin deranjat. Creca am tendinte masochiste si inca nu vreau sa recunosc. Da, dupa o supradoza de realitate, care in mod normal m-ar fi dus la autodistrugere, se pare ca sunt ok, ba chiar sunt foarte multumit. De la randurile interminabile de la Era pana la, colindatori prematuri si chiar uratori, se pare ca anul asta trec usor peste. Constientizez ca e putin stresant. Am si eu un Carfour in mijlocul curtii, oarecum, si tocmai asta se dovedeste a fi arhiplin cand vreau si eu sa cumpar 2-3 cadouri, dar trec peste, am zis ca nu ma deranjeaza. Ba chiar mai stresant e ca dupa ce cu greu ma hotarasc sa cumpar 3 chestii amarate tre sa stau aproape o ora dupa masa de oameni cu carucioarele pline, ba chiar cu cate doua. Dar nu, nu ma deranjeaza. Se mai adauga si intalnirea neprevazuta cu un grup de colindatori tocmai cand ma dau jos din masina si practic nu pot sa intru in casa fara sa le aud colindele (ce-i drept aveau voce). Dar chiar nu ma deranjeaza. Nu mai adaug si 3 copii care ori nu aveau simtul timpului si spatiului ori se tineau de glume proaste si s-au apucat sa ure din adancul plamanilor sub geamul meu. Nu cred ca sunt normal sau compenseaza faptul ca imi demonstrez pe zi ce trece ca sunt foarte bright si foarte atent. Da, modestitatea asta se transforma in indiferenta. Incep sa nu mai vad nici randurile interminabile sau sa mai aud "am plecat sa colindam/domn domn sa-naltam". Si e doar 22 decembrie. 

P.S. Daca aud orice alta colinda in afara de cea mentionata mai sus fac orice pentru oricine :) asa, in spiritul Craciunului.